1. Bârladul cultural

 

Cele trei segmente ale expoziţiei – Societatea culturală “Academia bârlădeană”; Evoluţia culturii bârlădene în perioada secolelor XIX-XX (instituţii de învăţământ, presă-tipărituri, societăţi cultural-ştiinţifice, instituţii de cultură) şi Personalităţi – se întrepătrund prin intermediul exponatelor bi şi tridimensionale (documente, fotografii, cărţi, mobilier, piese de artă decorativă etc.).

           

Societatea culturală “Academia Bârlădeană”

 

            Înfiinţată la 1 mai 1915 de poetul George Tutoveanu, maiorul Tudor Pamfile şi preotul Toma Chiricuţă, această societate – având ca preşedinte de onoare pe scriitorul Alexandru Vlahuţă – “Academia  Bârlădeană”, a avut un loc central în cadrul manifestărilor culturale ale spiritualităţii bârlădene. Activitatea societăţii, care s-a desfăşurat  pe parcursul a patru decenii (1915-1920; 1920-1955), a fost reluată în anul 1990, având ca preşedinte de onoare pe medicul şi scriitorul C. D. Zeletin. Deşi activitatea societăţii a fost fragmentară, iar şedinţele se desfăşurau fie în Aula Liceului “Codreanu”, fie la Casa Naţională “stroe Belloescu”, Academia Bârlădeană a continuat să fie focarul de cultură a Bârladului. Cu fondurile băneşti ale societăţii au fost tipărite publicaţii proprii: “Graiul nostru” (1925-1927), “Scrisul nostru” (1929-1931).

 

            Evoluţia culturii bârlădene în perioada secolelor XIX-XX        

 

            Pe plan local, este perioada când instituţiile de cultură şi de învăţământ, dar şi presa îşi definesc locul şi îşi demonstrează necesitatea existenţei lor.

            Acest segment al expoziţiei este redat pe două perioade: modernă şi contemporană.

            Perioada modernă a însemnat un moment important în dezvoltarea societăţii româneşti. Pe plan local a fost momentul când instituţiile de învăţământ, de cultură şi presa şi-au definit locul şi şi-au motivat necesitatea înfiinţării lor. Aşa au apărut Clasul Codreanu (devenit în anul 1858 Gimnaziul Codreanu, iar în 1864, Liceu) – rod al ctitoriei fraţilor Nicolae şi Gheorghe Roşca Codreanu; Şcoala Normală (1870) – ca urmare a demersurilor întreprinse de pedagogul Ioan Popescu.

            Apariţia primelor publicaţii bârlădene a fost rezultatul activităţii intelectualităţii locale şi a tipografiilor, care au scos la lumină un număr însemnat de publicaţii (ziare şi  reviste).

            Această perioadă a fost marcată şi de apariţia Societăţilor cultural-ştiinţifice, cu rol centralizator în afirmarea spiritualităţii româneşti. Dezvoltarea învăţământului a creat la Bârlad o puternică atmosferă spirituală, care a determinat crearea unor instituţii de cultură specializate. Astfel, în anul 1909, profesorul Stroe Belloescu a donat o clădire construită pe cheltuială proprie, pentru a fi bibliotecă publică şi muzeu. În 1914, un grup de intelectuali bârlădeni s-au constituit în Comitetul de fondare a muzeului bârlădean, muzeu care şi-a inaugurat activitatea cu o pinacotecă şi o expoziţie de istorie. Activitatea teatrală bârlădeană a debutat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Aici a existat o clădire în care, din 1860, au poposit trupe de actori conduse de M. Millo şi Al. K. Robescu. Clădirea a existat pe locul unde astăzi se află Baia comunală. În secolul al XX-lea au existat un Ateneu Popular şi un Teatru Muncitoresc, care au condus la înfiinţarea Teatrului de Stat “Victor Ion Popa”, în anul 1953.

           

              Pentru perioada contemporană, dezvoltarea a tot ceea ce înseamnă cultură a stat sub semnul noului cadru politic: înfăptuirea Statului Naţional Unitar Roman. În Bârlad, în această perioadă s-a înregistrat o creştere a numărului de şcoli şi s-a înregistrat apariţia unui alt liceu: Liceul de fete “Iorgu Radu”.

            În domeniul presei, se poate vorbi de o diversitate a publicaţiilor iar în ceea ce priveşte societăţile cultural-ştiinţifice, numărul acestora a crescut prin înfiinţarea societăţilor “Matematica bârlădeană” (1922), Asociaţia studenţilor Tutovei “Al. Vlahuţă” (1924), Societatea culturală “Avântul”. Pentru instituţiile de cultură (bibliotecă, muzeu, teatru) a fost perioada de consolidare, sub aspect organizatoric, şi definirea ca principali factori de cultură.

 

            Personalităţi

 

            În limita spaţiului expoziţional sunt reprezentate personalităţi locale consacrate din domeniile literatură şi ştiinţă, în special, dar şi din domeniul istoriei şi istoriei militare.: Gh. Vrabie, V. I. Popa, Corneliu Moldovanu, George Ivaşcu, Constantin Chiriţă, Ion Hobana, C. D. Zeletin, Cezar Ivănescu, Cristian Simionescu, Lucian Vasiliu, Serghei Coloşenco, Mircea Coloşenco, Stelian Baboi, Octavian V. Stoica, Gica Iuteş, Virgil Chiriac, George Emil Palade, Ştefan Procopiu, principesa Elena Bibescu, Al. I. Cuza, Ion Negoescu şi mulţi alţii.

 

  1. Muzeul Vasile Pârvan, un secol de existenţă

 

            Expoziţia permanentă intitulată Muzeul „Vasile Pârvan” – un secol de existenţă, este inclusă în gama activităţilor muzeale a anului 2014 dedicate Centenarului instituţiei, propunându-şi valorificarea expoziţională pentru marele public. Tematica acestei expoziţii a permis expunerea pieselor cu caracter documentar-istoric, legate de înfiinţarea şi evoluţia muzeului bârlădean care fac parte din patrimoniul acestuia, dar şi din patrimoniul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti.

            În cadrul expoziţiei, istoricul Muzeului „Vasile Pârvan” este ilustrat cronologic, prin intermediul fotografiilor, documentelor, publicaţiilor şi pieselor tridimensionale, urmărindu-se etapele importante din existenţa instituţiei:

-          Perioada 1909-1940 – cuprinde înfiinţarea pinacotecii, bibliotecii şi muzeului (1909), conform dorinţei marelui filantrop şi fondator al Casei Naţionale, Stroe Belloescu, dar şi a grupului de intelectuali bârlădeni care a militat pentru constituirea patrimoniului de care depindea existenţa muzeului; înfiinţarea Muzeului (10 aprilie 1914); înfiinţarea Societăţii Academia Bârlădeană care a contribuit la dezvoltarea patrimoniului muzeului (1915); înfiinţarea Asociaţiei „Casa Naţională de citire Stroe Belloescu”, care a preluat conducerea bibliotecii, muzeului şi pinacotecii (2 ianuarie 1928), membri de onoare ai acestei asociaţii fiind N. N. Tonitza, Ion Dumitriu-Bârlad şi Petre Bulgăraş; documente, fotografii şi piese care au intrat în patrimoniu până în anul 1940;

-          Perioada 1950-1966 – Între anii 1950-1956, activitatea muzeului şi pinacotecii a fost coordonată de profesorul Dimitrie Tarază, sculptor cu studii la Paris. Anul 1953 a însemnat pentru muzeul bârlădean îmbogăţirea patrimoniului cu un important fond valoric şi numeric de faună şi floră, donat de Filiala de vânătoare din Bârlad. Acest lucru a condus la înfiinţarea Secţiei de Ştiinţele Naturii. Acesta este motivul pentru care, în acest segment al expoziţiei, se găsesc documente dar şi câteva dintre primele piese (roci) care au intrat în patrimoniul secţiei şi au format colecţia Maxim Iancu.

                        În anul 1955, muzeul a primit o aripă (parter şi etaj) din Palatul Prefecturii                       Judeţului Tutova. O clădire construită în stil eclectic, în perioada secolului

                        al XIX-lea, probabil, după planurile arhitectului italian Giovani  

                        Baldorossi.    

                        În anul 1957, muzeul a primit un nou sediu şi şi-a continuat existenţa sub

                        numele de Muzeul „Vasile Pârvan”. Specialiştii de la Secţia arheologie au

                        organizat şantiere în zonele limitrofe ale Bârladului, iar Secţia de Ştiinţele

                        naturii a înfiinţat unul dintre cele mai mari parcuri din oraş – un colţ                                 zoologic – transformat în Grădină zoologică; aceasta a funcţionat până în

                        anul 1971, ca secţie a muzeului.

                        Începând cu anul 1959 şi până în anul 1987, muzeul a fost condus de                               arheologul Vasile Palade. Activitatea sa pe linie profesională, dar şi a

                        arheologilor Mişu Davidescu şi Eugenia Popuşoi, sunt evidenţiate cu                                ajutorul fotografiilor,   carnetelor de şantier şi pieselor descoperite pe                                 şantierele arheologice de la Fabrica de cărămidă, Valea Seacă şi Trestiana.

                        În anul 1966, a fost amenajată Casa memorială „Gheorghe Gheorghiu

                        Dej” şi deschisă publicului larg.

-          Perioada 1968-1994 -  surprinde alte evenimente importante din existenţa

      muzeului: prima Sesiune naţională şi expoziţii temporare dedicate împlinirii a 60 de ani de existenţă a muzeului (1974); intrarea în        proprietatea muzeului a celor două clădiri, monumente de arhitectură,       Casa Miclescu şi Casa Sturdza (1977-1978);            donaţiile prof. dr. Ion            Chiricuţă (artă românescă şi artă universală) şi a medicilor Marcel        Vainfeld (artă orientală şi extrem orientală), Ştefan       Bucevschi (artă           populară românească), Constantin Teodorescu (artă            plastică românească),       în perioada 1979-1986; Centenarul naşterii lui N. N. Tonitza (1986);         sărbătorirea celor 75 de ani de existenţă a muzeului (1989); sărbătorirea       celor 80 de ani de existenţă a muzeului (1994);

-   Perioada 1997-2014 – cuprinde: inaugurarea Casei memoriale „Octavian Vasile Stoica” (1997); Aniversarea a 20 de ani de la intrarea în             patrimoniul muzeului a colecţiilor prof. dr. Ion Chiricuţă, medicilor Marcel Vainfeld şi Ştefan Bucevschi (2002); deschiderea Pavilionului      muzeal „Marcel Guguianu” şi sărbătorirea celor 90 de ani de      existenţă a muzeului marcată de deschiderea expoziţiilor permanente           Fauna şi flora             judeţului Vaslui, Cabinet numismatic, Cuza şi epoca sa,       Bârladul cultural la sfârşitul mileniului doi (2004); inaugurarea      Observatorului astronomic (2006); inaugurarea Planetariului (2009);            inaugurarea muzeului, după reabilitarea clădirii (2012).

  

            În plan central, este  reprezentat marele arheolog Vasile Pârvan – prin intermediul unui număr de 40 de piese din perioada secolelor III-VI d. H., Epoca romană (fragmente de vase, opaiţe, fusaiole), provenite de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, din Bucureşti, constituind mărturii ale descoperirilor de la Ulmetum (com. Pantelimonul de Sus, judeţul Constanţa).